1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
ACICLOVIR 200 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Aciclovir 200 mg
Un comprimat contine 200 mg aciclovir
Pentru excipienti, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Aciclovir 200 mg
Comprimate rotunde, plate, de culoare alba sau aproape alba, cu margini rotunjite
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Aciclovir comprimate este indicat pentru:
-tratamentul si profilaxia leziunilor cutanate determinate de infectia cu virusurile herpes simplex
(VHS) de tip 1 si 2, incluzând infectia primara si recidivele infectiilor genitale;
-profilaxia infectiilor cu VHS la pacienti cu imunitate compromisa;
-tratamentul Zona zoster la pacienti cu sistemul imunitar compromis sau normal;
-tratamentul infectiilor cu virus varicello zosterian (VVZ)
4.2 Doze si mod de administrare
Adulti
Tratamentul infectiilor cu VHS: doza zilnica este de 1 g aciclovir (5 comprimate Aciclovir 200 mg la 4
ore interval) timp de 5 zile. În cazul unor infectii severe durata tratamentului poate fi de 10 zile. În cazul pacientilor cu imuno-depresie (dupa transplant de maduva) sau a celor cu malabsorbtie, doza zilnica poate fi crescuta pâna la 2 g aciclovir (5 comprimate Aciclovir 400 mg).
Tratamentul infectiilor recurente cu VHS si a pacientilor cu functie imunitara normala: doza zilnica
este de 800 mg aciclovir (4 comprimate Aciclovir 200 mg, câte un comprimat la 6 ore, sau 2 comprimate Aciclovir 400 mg de 2 ori pe zi câte unul la 12 ore). Tratamentul cu doze de 200 mg aciclovir de 3 ori pe zi sau ocazional de 2 ori pe zi poate fi în unele cazuri suficient. Tratamenul de lunga durata trebuie întrerupt dupa 6-12 luni, functie de rezultatele terapeutice obtinute.
Tratamentul profilactic al pacientilor cu Herpes simplex cu imunitate scazuta: doza zilnica
recomandata este de 800 mg aciclovir (4 comprimate Aciclovir 200 mg pe zi), în unele cazuri mai severe sau la pacientii cu malabsorbtie doza poate fi de 1600 mg aciclovir (câte 1 comprimat Aciclovir 400 mg la fiecare 6 ore).
Durata tratamentului profilactic sau oportunitatea acestuia trebuie sa fie stabilita functie de evaluarea
riscului eventualelor recurente.
Tratamentul pacientilor cu Zona zoster: doza zilnica recomandata este de 4 g aciclovir
(10 comprimate Aciclovir 400 mg, administrate la interval de 4 ore). Durata tratamentului este de minim 7 zile. Pentru a avea efecte terapeutice optime este recomandata începerea tratamentului cât mai devreme, de preferat în mai putin de 24 ore de la aparitia primelor semne cutanate.
Copii
Datorita formei farmaceutice, ALS Aciclovir 200 mg comprimate poate fi utilizat la copii cu vârsta
peste 6 ani.
Tratamentul infectiilor cu VHS si profilaxia la copii cu sistem imunitar deficitar: Copiii cu vârsta
peste 6 ani pot primi o doza zilnica ca si pentru adulti respectiv 1g aciclovir (5 comprimate Aciclovir 200 mg administrate la 4 ore).
Tratamentul varicelei la copii cu sistemul imunitar deficitar: doza recomandata este de 20 mg/kg corp
de 4 ori pe zi. În general aceasta este în jur de 800 mg aciclovir de 4 ori pe zi pentru copii cu vârsta peste 6 ani.
Doza maxima pentru o data nu trebuie sa depaseasca 800 mg. Durata tratamentului trebuie sa fie
minimum 5 zile.
Nu exista date suficiente privind tratamentul cu aciclovir pentru profilaxia sau recurenta infectiilor
virale cu Herpes simplex, Zona zoster sau varicelei în cazul copiilor cu functie imunitara normala.
Pacienti cu tulburari ale functiei renale. Dozele trebuie sa fie ajustate dupa cum urmeaza:
Clearance la creatinina O doza
VHSinf. VVZinf.
Interval între doze
VHSinf. VVZinf.
10-25ml/min Normal 800 mg Normal 8 ore
< 10 ml/min 200 mg 800 mg 12 ore 12 ore
Vârstnici: în concordanta cu scaderea clearance-ului creatininei la acesti pacienti excretia aciclovirului
poate fi întârziata. Nu este necesara ajustarea dozelor pentru aceasta categorie de pacienti, decât în cazul prezentei unei insuficiente renale, iar stabilirea dozelor este în functie de clearance-ul creatininei (A se vedea Pacienti cu tulburari ale functiei renale).
4.3 Contraindicatii
Hipersensibilitate cunoscuta la aciclovir sau la oricare component al acestuia.
Este de asemenea contraindicat la pacientii hipersensibili la alte medicamente antivirale cum ar fi
famciclovirul, ganciclovirul si valaciclovirul.
Copii sub 6 ani.
4.4 Atentionari speciale si precautii speciale pentru utilizare
Rezultatele studiilor clinice facute în cazul varicelei zosteriene nu au evidentiat o reducere a riscului
complicatiilor asociate acestei afectiuni la pacientii cu sistemul imunitar normal.
Aciclovirul nu afecteaza numarul, motilitatea si morfologia spermatozoizilor.
Tratamenul de lunga durata sau tratamentul repetat la pacientii cu sistemul imunitar deficitar poate
duce la o selectie a tulpinilor de virusi cu o sensibilitate redusa la tratamentul cu aciclovir. Majoritatea virusilor cu sensibilitate redusa la aciclovir prezinta o deficienta la timidin-kinaza, de aceea acesti virusi cu modificari ale timidin-kinazei si ale ADN-ului trebuie luati în considerare.
La pacientii imunocompromisi, aciclovirul nu reduce frecventa complicatiilor din cadrul varicelei.
Trebuie acordata atentie folosirii aciclovirului la pacientii cu afectiuni neurologice.
Deoarece medicamentul contine lactoza, administrarea nu este recomandata la pacientii cu intoleranta
ereditara la galactoza, deficit de lactaza Lapp sau malabsorbtie de glucoza-galactoza.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Aciclovirul poate interactiona cu urmatoarele medicamente administrate concomitent:
Probenecid–Prelungeste timpul de înjumatatire prin eliminare al aciclovirului din plasma si prin
urmare creste nivelele aciclovirului din plasma; totusi aceasta nu are mare relevanta clinica si nu este necesara ajustarea dozei; pacientul trebuie monitorizat îndeaproape.
Cimetidina–Efectul ei asupra farmacocineticii aciclovirului poate fi similar celui produs de
probenecid, dar aceasta interactiune este de asemenea irelevanta din punct de vedere clinic.
Zidovudina–Poate cauza letargie si stare de oboseala. Totusi aceasta interactiune este mai probabila sa
apara la administrarea intravenoasa a aciclovirului.
Medicamente nefrotoxice–Folosirea concomitenta a aciclovirului (mai ales în forma intravenoasa)
împreuna cu alte medicamente nefrotoxice poate creste nefrotoxicitatea acestora, mai ales în cazul insuficientei renale.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Date pre-clinice
Au fost semnalate anomalii fetale în urma unor teste ne-standardizate la sobolani, dar numai la doze
mari, administrate sub cutan, toxicitate semnalata si la mame.
Date clinice
Aciclovir traverseaza bariera placentara. Experienta clinica cu aciclovir pe perioada sarcinii este
insuficienta, de aceea administrarea sa în aceasta perioada trebuie facuta numai dupa evaluarea raportului risc fetal/beneficiu matern.
Pe baza studiilor clinice, aciclovirul, nu trebuie administrat în cazul herpesului genital recidivant, la
femeia însarcinata, în special, la sfârsitul sarcinii.
Alaptarea
Aciclovir este excretat în laptele matern, de aceea nu trebuie administrat la mamele care alapteaza.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Aciclovirul poate influenta capacitatea de concentrare, de aceea administrarea sa trebuie recomandata
de catre medic functie de reactivitatea individuala în cazul conducatorilor de vehicule sau celor care folosesc utilaje.
4.8 Reactii adverse
De obicei, aciclovirul administrat oral este bine tolerat.
Pot sa apara eruptii cutanate, tulburari gastrointestinale (de exemplu: greata, varsaturi, diaree, dureri
abdominale), care dispar spontan dupa întreruperea tratamentului.
Tulburari neuropsihice reversibile (de exemplu: cefalee, somnolenta, vertij, stare de confuzie,
halucinatii) au fost semnalate mai frecvent la pacientii cu insuficienta renala.
Foarte rar, valorile enzimelor hepatice, bilirubinei, ureei si creatininei sanguine pot sa creasca
temporar în timpul tratamentului.
Caderea parului a fost semnalata rar, dar nu a fost stabilita relatia de cauzalitate cu administrarea de
aciclovir.
S-au constatat reactii neurologice reversibile, mai ales la administrarea intravenoasa, dar extrem de
rare la administrarea orala a aciclovirului, de obicei la pacienti cu insuficienta renala sau care utilizau concomitent alte medicamente neurotoxice. Aceste reactii includ confuzii, halucinatii, delir, agitatie, letargie si tremor.
Aparitia disfunctiei renale reversibile este foarte rara în cursul tratamentul oral cu aciclovir si apare
probabil ca o consecinta a precipitarii cristalelor de aciclovir în canaliculi renali.
În cazul bolilor de rinichi deja existente, administrarea concomitenta a altor medicamente nefrotoxice
sau deshidratarea, pot agrava disfunctia renala. Disfunctia renala este în majoritatea cazurilor trecatoare iar recuperarea completa se obtine dupa întreruperea administrarii de aciclovir.
4.9 Supradozaj
Stari de intoxicatie sau supradozaj în cazul aciclovir-ului sunt foarte putin probabile din cauza
absorbtiei la nivel gastro intestinal foarte redusa. Pentru a evita riscul de supradozaj, pacientii care primesc mai mult de 5 g aciclovir trebuie tinuti sub supraveghere medicala.
În cazurile în care este depasita solubilitatea aciclovirului în fluidul intratubular este posibila
precipitarea acestuia în canaliculi renali.
În cazul supradozajului, se pot produce reactii adverse neurologice, cum ar fi agitatie, tremor si
letargie.
Tratamentul în caz de supradozaj
În cazul unei supradoze orale, trebuie provocata voma (în primele 30 de minute de la ingerare, daca
este posibil) si trebuie administrat carbune.
În caz de insuficienta renala acuta si anurie poate fi realizata hemodializa pâna la restaurarea functiilor
renale normale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antivirale de uz sistemic; antivirale cu actiune directa, nucleozide si
nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptaza, codul ATC: J05A B01.
Aciclovir este un nucleotid, derivat sintetic al purinei care este considerat activ fata de virusurile
umane de tip herpetic atât in vitro cât si in vivo (substanta are o actiune antivirala considerabila împotriva VHS de tip 1 si 2 si împotriva virusului varicelo-zosterian VVZ). Pe culturi de celule aciclovir este mai activ fata de VHS-1, iar potentialul lui scade în ordinea VHS-2 si VVZ. Actiunea antivirala este mai selectiva fata de acesti virusi. În celulele infectate cu VHS si VVZ enzima timidin-kinaza converteste aciclovirul într-un compus aciclovir-monofosfat. Aciclovirul este transformat în continuare prin fosforilare, rezultând un substrat trifosfatic. Dupa incorporarea compusului trifosforilat în ADN, acesta inhiba replicarea ADN-ului viral.
Celulele normale (neinfectate) si timidin-kinaza nu sunt sensibile la aciclovir, si de aceea potentialul
toxic este scazut.
5.2. Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Aciclovirul este doar partial absorbit din tractul gastro-intestinal. Biodisponibilitatea unei doze
administrate pe cale orala este de 15-30%.
Concentratii plasmatice
Concentratia plasmatica maxima de 0,7 µg/ml poate fi atinsa dupa o doza de 200 mg aciclovir
administrata la interval de 4 ore, iar cea minima masurata este de 0,4 µg/ml. La o doza unica de 400 mg si 800 mg aciclovir aceste concentratii sunt: C max. 1,2 μg si respectiv 1,8 μg/ml si Cmin. 0,6 μg/ml si respectiv 0,9 μg/ml. Concentratia medicamentului în LCR este 50% din cea plasmatica.
Distributie
Aciclovirul se leaga slab de proteinele plasmatice (9-33%).
Metabolism
Singurul metabolit semnificativ al aciclovirului este 9-carboximetoxi-metilguanina. Medicamentul
este eliminat în principal sub forma nemodificata prin rinichi prin filtrare glomerulara si secretie tubulara.
Aproximativ 10-15% din doza administrata se gaseste sub forma de metabolit.
Dupa administrarea i.v. timpul de înjumatatire este de 2,9 ore. Prin administrarea aciclovirului dupa o
ora de la administrarea a 1 g probenecid aria de sub curba concentratiei plasmatice creste cu 40% si timpul de înjumatatire creste cu 18%.
Copii cu vârsta sub 1 an : prin administrarea i.v. a unei doze de 5-10 mg/kg corp pik-ul si concentratia
plasmatica este asemanatoare cu cea de la adulti dupa administrarea unei doze de 250-500 mg/m² pe cale perfuzabila.
Vârstnici : clearance-ul plasmatic al aciclovirului scade proportional cu cel al creatininei, de aceea
timpul de înjumatatire nu are schimbari valorice semnificative.
Insuficienta renala cronica : Timpul de înjumatatire al eliminarii creste la 19,5 ore. Timpul de
înjumatatire plasmatica este de 5,9 ore în cazul pacientilor hemodializati. Hemodializa scade concentratia plasmatica a aciclovirului cu 60% din valoarea initiala.
Aciclovirul traverseaza placenta si trece în laptele matern, cu toate acestea nu are efecte daunatoare
asupra fatului sau a copilului.
5.3. Date preclinice de siguranta
Studii in vitro si in vivo au demonstrat ca aciclovirul nu are potential mutagenic si carcinogenic si nu
influenteaza capacitatea de reproducere la animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Aciclovir 200 mg
Lactoza monohidrat, celuloza microcristalina, povidona, stearat de magneziu, amidon glicolat de
sodiu tip A
Aciclovir 400 mg
Lactoza monohidrat, celuloza microcristalina, povidona, stearat de magneziu, amidon glicolat de
sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
Nu sunt necesare conditii speciale de pastrare.
6.5 Natura si continutul ambalajului
ACICLOVIR 200 mg
Cutie cu 4 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 5 comprimate
6.6 Instructiuni privind pregatirea medicamentului în vederea administrarii si eliminarii
reziduurilor
Nu exista cerinte speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Egis Pharmaceuticals PLC,
Kereszturi Ut 30-38, 1106, Budapesta, Ungaria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aciclovir 200 mg
7602/2006/01
Aciclovir 400 mg
7603/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI
Autorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2007
