Indicatii
Klacid SR este indicat în tratamentul infectiilor cauzate de microorganismele sensibile.
- infectii ale cailor respiratorii inferioare, ca de exemplu, bronsita, pneumonie.
- infectii ale cailor respiratorii superioare, ca de exemplu, sinuzita, faringita.
- infectii cutanate si ale tesutului subcutanat, de exemplu foliculita, celulita si erizipel.
- infectii dentare.
Înainte de prescrierea Klacid SR, similar altor antibiotice, se recomanda consultarea ghidurilor privind prevalenta rezistentei antibioticelor la nivel local precum si recomandarile din practica medicala privind prescrierea antibioticelor.
Klacid SR este indicat la adulti si la copii cu vârsta de 12 ani si peste.
Dozaj
Adulti
Doza recomandata este de 500 mg claritromicina (un comprimat cu eliberare prelungita Klacid SR) o data pe zi, administrat împreuna cu alimentele.
În infectiile grave, doza poate fi crescuta la 1000 mg claritromicina (doua comprimate cu eliberare prelungita Klacid SR) o data pe zi.
Comprimatele trebuie înghitite întregi.
Durata recomandata a tratamentului este de 5 pâna la 14 zile, cu exceptia tratamentului pneumoniei si sinuzitei dobândite în comunitate, care necesita tratament între 6 - 14 zile.
Infectii dentare (odontogene)
În tratamentul infectiilor dentare (odontogene), doza recomandata de Klacid SR este de un comprimat de 500 mg, o data pe zi, timp de 5 zile.
Copii cu vârsta peste 12 ani (adolescenti)
Se utilizeaza aceleasi doze ca pentru adulti.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Studii clinice cu claritromicina suspensie pediatrica au fost efectuate la copii între 6 luni si 12 ani. Nu se recomanda utilizarea Klacid SR la copiii sub 12 ani.
Ca urmare, copiii sub 12 ani pot sa utilizeze claritromicina suspensie pediatrica (granule pentru suspensie orala).
Pacienti cu insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min trebuie redusa doza de claritromicina la jumatate, de exemplu 250 mg o data pe zi sau 250 mg de doua ori pe zi în cazul infectiilor severe.
Klacid SR nu trebuie utilizat la pacientii cu insuficienta renala severa (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min) deoarece comprimatul nu poate fi divizat si astfel doza nu poate fi redusa la jumatate (vezi pct. 4.3). În cazul acestor pacienti se poate utiliza Klacid cu eliberare imediata (vezi pct. 4.3).
Durata tratamentului este de 6 pâna la 14 zile.
Comprimatele cu eliberare modificata nu trebuie zdrobite sau mestecate.
Contraindicatii
- hipersensibilitate la claritromicina, la alte antibiotice din clasa macrolidelor sau la oricare dintre excipienti.
deoarece doza nu poate fi redusa la jumatate, Klacid SR este contraindicat la pacientii cu clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min. Acesti pacienti pot utiliza celelalte forme farmaceutice ale claritromicinei.
- administrarea claritromicinei în asociere cu urmatoarele medicamente este contraindicata: astemizol, cisaprida, pimozida, terfenadina, deoarece poate determina prelungirea intervalului QT si aritmii cardiace, inclusiv tahicardie ventriculara, fibrilatie ventriculara si torsada vârfurilor.
- administrarea claritromicinei în asociere cu alcaloizi din ergot (ergotamina sau dihidroergotamina) este contraindicata, deoarece poate sa apara toxicitate de tip ergot.
- administrarea claritromicinei în asociere cu midazolam cu administrare orala este contraindicata.
- administrarea claritromicinei în asociere cu ticagrelor sau cu ranolazina este contraindicata.
- claritromicina nu trebuie administrata la pacienti cu antecedente de interval QT prelungit (prelungirea intervalului QT, congenitala sau dobândita documentata) sau de aritmii cardiace, inclusiv torsada vârfurilor.
- claritromicina nu trebuie administrata la pacienti cu hipopotasemie (risc de prelungire a intervalului QT).
- claritromicina nu trebuie utilizata la pacientii cu insuficienta hepatica severa, în asociere cu insuficienta renala.
- administrarea în asociere cu inhibitori ai HMG CoA reductazei (statine) care sunt metabolizate extensiv prin intermediul CYP3A4 (lovastatina sau simvastatina), datorita riscului crescut de aparitie a miopatiei, inclusiv rabdomioliza.
- similar altor inhibitori puternici ai CYP3A4, claritromicina nu trebuie utilizata în asociere cu colchicina.
Atentionari
Nu se recomanda administrarea claritromicinei la femei gravide, în special în primele trei luni de sarcina, fara evaluarea atenta a beneficiilor si a riscului.
Claritromicina trebuie administrata cu precautie pacientilor cu insuficienta renala severa.
Claritromicina este eliminata în principal la nivel hepatic. Ca urmare, acest antibiotic trebuie administrat cu precautie pacientilor cu functie hepatica alterata. Claritromicina trebuie administrata de asemenea cu precautie pacientilor cu insuficienta renala moderata pâna la severa.
S-au raportat cazuri de insuficienta hepatica letala. Este posibil ca unii pacienti sa fi avut afectiuni hepatice preexistente sau au utilizat alte medicamente hepatotoxice. Daca apar semne si simptome ale unei afectiuni hepatice, cum este anorexie, icter, urina hipercroma, prurit sau abdomen sensibil, pacientii trebuie sfatuiti sa întrerupa tratamentul.
În timpul administrarii majoritatii antibioticelor, inclusiv a macrolidelor, a fost raportata aparitia colitei pseudomembranoase care poate varia ca gravitate de la forma usoara pâna la forma grava care pune viata în pericol. În timpul administrarii majoritatii antibioticelor, inclusiv a claritromicinei, s-a raportat diaree cauzata de Clostridium difficile, diaree care poate fi de la forma usoara pâna la colita care pune viata în pericol.
Tratamentul cu antibiotice distruge flora saprofita de la nivelul colonului ceea ce determina dezvoltarea excesiva a C. difficile. La toti pacientii la care în urma administrarii antibioticului apare diaree, trebuie avuta în vedere diareea cauzata de C. difficile. Deoarece s-a raportat diaree cauzata de
difficile chiar si dupa doua luni de la administrarea antibioticelor, este necesar sa se faca o anamneza atenta.
Ca urmare, trebuie luata în considerare întreruperea tratamentului cu claritromicina indiferent de indicatie. Trebuie sa se efectueze teste microbiene si sa se initieze un tratament adecvat. Trebuie evitate medicamentele antiperistaltice.
Colchicina
Dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri de toxicitate la colchicina în cazul administrarii concomitente de claritromicina si colchicina, în special la vârstnici, dintre care, unele cazuri au fost raportate la pacienti cu insuficienta renala. În cazul acestor pacienti s-au raportat decese. Administrarea concomitenta de claritromicina si colchicina este contraindicata.
Se recomanda precautie atunci când se administreaza concomitent claritromicina si triazolobenzodiazepine, cum sunt triazolam si midazolam intravenos sau bucofaringian (vezi pct. 4.5).Prelungirea intervalului QT
În tratamentul cu macrolide, inclusiv claritromicina, a fost observata prelungirea repolarizarii cardiace si a intervalului QT, dovedind prezenta riscului dezvoltarii aritmiei cardiace si a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.8). Prin urmare datorita riscului crescut de aparitie al aritmiilor ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor), claritromicina trebuie utilizata cu precautie la urmatorii pacienti:
- pacientii cu boala coronariana, insuficienta cardiaca severa, tulburari de conducere sau bradicardie relevanta clinic
- pacientii cu tulburari electrolitice, cum este hipomagneziemie. Claritromicina nu trebuie administrata la pacientii cu hipopotasemie
- pacientii carora li se administreaza concomitent alte medicamente asociate cu prelungirea intervalului QT.
Este contraindicata administrarea concomitenta de claritromicina cu astemizol, cisaprida, pimozida si terfenadina
Claritromicina nu trebuie utilizata la pacientii cu prelungirea intervalului QT congenitala sau dobândita documentata sau cu antecedente de aritmii ventriculare (vezi pct. 4.3).Pneumonie
Având în vedere cresterea rezistentei Streptococcus pneumoniae la macrolide, atunci când se prescrie claritromicina pentru pneumonia comunitara, este bine sa se efectueze teste pentru detectarea sensibilitatii la antibiotic. În pneumoniile intraspitalicesti, claritromicina trebuie utilizata în asociere cu alte antibiotice adecvate.Infectii usoare pâna la moderate ale pielii si tesutului subcutanat
Aceste infectii sunt cauzate cel mai frecvent de Staphylococcus aureus si de Streptococcus pyogenes, ambii germeni pot fi rezistenti la macrolide. De aceea, este important sa se efectueze teste pentru detectarea sensibilitatii la antibiotic. Se recomanda alte antibiotice, de exemplu clindamicina, în cazul în care antibioticele beta-lactamice nu pot fi utilizate (de exemplu prezenta alergiei). În prezent, se considera ca macrolidele au un rol în tratamentul unor infectii ale pielii si tesutului subcutanat, cum sunt cele determinate de Corynebacterium minutissimum, acnea vulgaris si erizipel si în cazurile în care nu se poate utiliza penicilina.
In cazul reactiilor severe acute de hipersensibilitate, cum sunt reactiile anafilactice, sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica, trebuie sa se întrerupa imediat tratamentul cu claritromicina si trebuie initiat urgent tratamentul adecvat.
Claritromicina trebuie sa se utilizeze cu precautie atunci când se administreaza concomitent cu medicamente care induc enzima CYP3A4.Inhibitori ai HMG-CoA reductazei (statine)
Este contraindicata utilizarea concomitenta a claritromicinei cu lovastatina sau simvastatina (vezi pct. 4.3) deoarece aceste statine sunt metabolizate extensiv de CYP3A4 si tratamentul simultan cu claritromicina le creste acestora concentratia plasmatica, ceea ce conduce la cresterea riscului de miopatie, inclusiv de rabdomioliza. În cazul pacientilor carora li s-a adminstrat concomitent claritromicina si aceste statine, au existat raportari de rabdomioliza. Daca tratamentul cu claritromicina nu poate fi evitat, terapia cu lovastatina sau simvastatina trebuie suspendata pe durata curei de tratament.
Trebuie manifestata prudenta atunci când se prescrie claritromicina concomitent cu alte statine. În situatiile în care utilizarea concomitenta a claritromicinei si a statinelor nu poate fi evitata, se recomanda prescrierea celei mai mici doze disponibile (înregistrata) de statina. Poate fi luata în considerare utilizarea unei statine a carei metabolizare nu se face la nivelul izoenzimei CYP3A (de exemplu fluvastatina).
Pacientii trebuie monitorizati în ceea ce priveste aparitia semnelor si simptomelor miopatiei.Medicamente antidiabetice orale/Insulina
Utilizarea concomitenta a claritromicinei cu antidiabetice orale (cum sunt sulfonilureele) si/sau insulina poate determina hipoglicemie semnificativa. Se recomanda monitorizarea atenta a glicemiei.
Anticoagulante orale
Este un risc crescut de hemoragie si de crestere semnificativa a International Normalized Ratio (INR) si a timpului de protrombina atunci când claritromicina se utilizeaza concomitent cu warfarina. La pacientii care utilizeaza concomitent claritromicina si anticoagulante, trebuie sa se monitorizeze frecvent INR-ul si timpul de protrombina.
Utilizarea oricarui tratament antimicrobian, cum este si claritromicina, în tratamentul infectiei cu H. pylori, poate sa duca la selectarea microorganismelor rezistente la antibiotic.
Ca si în cazul altor antibiotice, utilizarea claritromicinei o perioada mai lunga de timp determina cresterea numarului de bacterii rezistente la antibiotic si aparitia micozelor. Daca apar suprainfectii, trebuie instituit tratament adecvat.
De asemenea, trebuie avuta în vedere posibilitatea aparitiei rezistentei încrucisate între claritromicina si alte antibiotice macrolide, precum si între lincomicina si clindamicina.
Klacid SR 500 mg comprimate cu eliberare prelungita contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza- galactoza, nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Klacid SR 500 mg comprimate cu eliberare prelungita contine 15,3 mg sodiu per comprimat. Daca pacientilor li se administreaza doua comprimate cu eliberare modificata o data pe zi, cantitatea de
sodiu rezultat (în total 30,6 mg per doza) trebuie luata în considerare în cazul pacientilor cu o dieta controlata a sodiului.
Interactiuni
Administrarea urmatoarelor medicamente este contraindicata datorita posibilitatii aparitiei unor reactii adverse grave:Cisaprida, pimozida, astemizol si terfenadina
La pacientii care utilizeaza concomitent claritromicina si cisaprida s-a raportat cresterea concentratiei plasmatice de cisaprida. Aceasta poate determina prelungirea intervalului QT si aritmii cardiace inclusiv tahicardii ventriculare, fibrilatii ventriculare si torsada vârfurilor. S-au observat reactii adverse similare la pacientii care utilizeaza concomitent claritromicina si pimozida.
S-a observat ca macrolidele influenteaza metabolizarea terfenadinei determinând cresterea concentratiilor plasmatice de terfenadina, asociate ocazional cu aritmii cardiace cum sunt prelungirea intervalului QT, tahicardii ventriculare, fibrilatii ventriculare si torsada vârfurilor. Într- un studiu la 14 voluntari sanatosi, administrarea concomitenta de claritromicina si terfenadina a determinat o crestere de doua pâna la trei ori a concentratiei plasmatice a metabolitului acid al terfenadinei si la prelungirea intervalului QT, dar acestea nu au avut efect semnificativ din punct de vedere clinic. Reactii adverse similare au fost observate la administrarea concomitenta a astemizolului cu alte macrolide.Alcaloizi din ergot
Rapoartele de dupa punerea pe piata au aratat ca administrarea concomitenta a claritromicinei cu ergotamina sau dihidroergotamina a fost asociata cu toxicitate acuta de tip ergot caracterizata prin vasoconstrictie, ischemia extremitatilor si a altor tesuturi inclusiv a sistemului nervos central.
Administrarea concomitenta a claritromicinei cu alcaloizi din ergot este contraindicata.
Midazolam administrat pe cale orala
Când midazolamul a fost administrat concomitent cu claritromicina comprimate (500 mg de doua ori pe zi), ASC pentru midazolam a crescut de 7 ori dupa administrare orala. Administrarea concomitenta de midazolam oral si claritromicina este contraindicata.
Efectele altor medicamente asupra claritromicinei
Medicamentele care sunt inductori ai izoemzimei CYP3A (de exemplu rifampicina, fenitoina, carbamazepina, fenobarbital, sunatoare) pot induce metabolizarea claritromicinei. Acest lucru poate avea ca efect niveluri sub-terapeutice ale claritromicinei care determina scaderea eficacitatii. În plus, poate fi necesara monitorizarea concentratiilor plasmatice ale inductorului izoenzimei CYP3A, concentratii care pot sa creasca din cauza inhibitiei CYP3A de catre claritromicina (vezi de asemenea informatii relevante despre inhibitorul izoenzimei CYP3A4 administrat). Administrarea concomitenta de rifabutina si claritromicina determina cresterea concentratiilor serice ale rifabutinei si scaderea concentratiilor serice ale claritromicinei, concomitent cu o crestere a riscului de aparitie a uveitei.
Urmatoarele medicamente sunt cunoscute sau suspectate ca influenteaza concentratiile plasmatice ale claritromicinei; se recomanda ajustarea dozei de claritromicina sau luarea în calcul a unui tratament alternativ:Efavirenz, nevirapina, rifampicina, rifabutina si rifapentina
Medicamentele puternic inductoare ale sistemului de metabolizare prin citocromul P450, cum sunt efavirenz, nevirapina, rifampicina, rifabutina si rifapentina, pot accelera metabolismul claritromicinei si astfel scade concentratia plasmatica a acesteia, în timp ce creste concentratia plasmatica a 14-OH- claritromicinei, un metabolit care este de asemenea activ microbiologic. Deoarece activitatile microbiologice ale claritromicinei si ale 14-OH-claritromicinei sunt diferite pentru bacterii diferite,
efectul terapeutic preconizat în timpul administrarii concomitente a claritromicinei cu inductorii enzimatici poate fi afectat.
Etavirina
Expunerea la claritromicina a fost scazuta de etavirina; cu toate acestea, concentratiile de metabolit activ, 14-OH-claritromicina, au fost crescute. Întrucât 14-OH-claritromicina are o activitate redusa asupra complexului Mycobacterium avium (MAC), activitatea totala împotriva acestui patogen poate fi alterata; ca urmare, trebuie luate în considerare alternative la claritromicina pentru tratamentul MAC.Fluconazol
Administrarea concomitenta, la 21 voluntari sanatosi, de 200 mg fluconazol zilnic si 500 mg claritromicina de doua ori pe zi, a determinat cresterea concentratiei minime a claritromicinei în starea de echilibru (Cmin) si a ariei de sub curba (ASC) cu 33% si respectiv 18%. Concentratia în starea de echilibru a metabolitului activ 14-OH-claritromicina nu a fost influentata semnificativ de administrarea concomitenta de fluconazol. Nu este necesara ajustarea dozei de claritromicina.
Ritonavir
Un studiu farmacocinetic a demonstrat ca administrarea concomitenta de 200 mg ritonavir la opt ore si 500 mg claritromicina la 12 ore a avut ca rezultat inhibitia marcata a metabolismului claritromicinei.
Administrarea concomitenta a ritonavirului duce la cresterea concentratiei maxime (Cmax) a claritromicinei
cu 31%, a concentratiei minime (Cmin) cu 182% si a ariei de sub curba (ASC) cu 77%. S-a observat în primul rând o inhibitie completa a formarii 14-OH-claritromicinei. Deoarece claritromicina are o fereastra terapeutica larga, nu este necesara ajustarea dozei de claritromicina la pacientii cu functie renala normala.
Totusi, la pacientii cu insuficienta renala trebuie luate în considerare urmatoarele ajustari ale dozei: la pacientii cu ClCR între 30 si 60 ml/minut, doza de claritromicina trebuie scazuta cu 50%. La pacientii cu ClCR<30 ml/minut doza de claritromicina trebuie scazuta cu 75%. Doza de claritromicina nu trebuie sa depaseasca 1g/zi atunci când se administreaza concomitent cu ritonavir.
La pacientii cu functie renala redusa trebuie luata în considerare, de asemenea, o ajustare a dozei atunci când ritonavir se utilizeaza ca potentator farmacocinetic al altor inhibitori de proteaza HIV, incusiv atazanavir si saquinavir (vezi în continuare, Interactiuni medicamentoase bidirectionale).Efectele claritromicinei asupra altor medicamente Interactiuni legate de izoenzima CYP3A
Administrarea concomitenta a claritromicinei, care, se stie, inhiba CYP3A, cu un medicament metabolizat initial de CYP3A, poate fi asociata cu cresterea concentratiilor medicamentului, acestea determinând cresterea sau prelungirea efectul terapeutic si aparitia reactiilor adverse ale medicamentului administrat concomitent. Claritromicina trebuie sa se administreze cu prudenta la pacientii care primesc tratament cu alte medicamente cunoscute ca fiind substrat pentru izoenzima CYP3A, mai ales daca substratul pentru CYP3A are un interval de siguranta redus (de exemplu carbamazepina) si/sau substratul este metabolizat preponderent de aceasta izoenzima.
La pacientii care utilizeaza claritromicina trebuie luata în considerare ajustarea dozei si, atunci când este posibil, monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice ale medicamentelor metabolizate initial de CYP3A.
Urmatoarele medicamente sau clasa de medicamente sunt cunoscute sau suspectate ca fiind metabolizate de aceeasi izoenzima CYP3A: alprazolam, astemizol, carbamazepina, cilostazol, cisaprida, ciclosporina, disopiramida, alcaloizii din ergot, lovastatina, metilprednisolon, midazolam, omeprazol, anticoagulante orale (de exemplu warfarina vezi pct. 4.4), antipsihotice atipice (de exemplu: quetiapina), pimozida, chinidina, rifabutina, sildenafil, simvastatina, tacrolimus, terfenadina, triazolam si vinblastina. Medicamente care interactioneaza printr-un mecanism similar prin intermediul altor izoenzime din sistemul citocromului P450 includ fenitoina, teofilina si valproat.Antiaritmice
Dupa punerea pe piata s-a raportat torsada vârfurilor pusa în evidenta în timpul administrarii concomitente a claritromicinei cu chinidina sau disopiramida. În timpul administrarii concomitente a claritromicinei cu aceste medicamente trebuie monitorizata electrocardiograma în ceea ce priveste prelungirea intervalului QT. În timpul tratamentului cu claritromicina trebuie, de asemenea, monitorizate concentratiile serice ale chinidinei si disopiramidei.
Au existat raportari post-marketing de hipoglicemie la administrarea concomitenta de claritromicina si disopiramida. Ca urmare, trebuie monitorizate nivelurile glicemice pe parcursul administrarii concomitente de claritromicina si disopiramida.Medicamente antidiabetice orale/Insulina
Împreuna cu anumite medicamente hipoglicemiante, cum sunt nateglinida si repaglinida, poate fi implicata inhibitia enzimei CYP3A de catre claritromicina si poate cauza hipoglicemie atunci când sunt utilizate concomitent. Se recomanda monitorizarea atenta a glicemiei.Omeprazol
La subiectii adulti sanatosi s-a utilizat claritromicina (500 mg la 8 ore) concomitent cu omeprazol (40 mg zilnic). Administrarea concomitenta de claritromicina a determinat concentratii plasmatice crescute ale omeprazolului la starea de echilibru (Cmax, ASC0-24 si t1/2 au crescut cu 30%, 89% si respectiv 34%).
Valoarea medie a pH-ului gastric în 24 ore a fost de 5,2 atunci când omeprazol s-a administrat în monoterapie si de 5,7 atunci când omeprazol s-a administrat concomitent cu claritromicina.Sildenafil, tadalafil si vardenafil
Fiecare dintre acesti inhibitori ai fosfodiesterazei este metabolizat, cel putin partial, de CYP3A, iar CYP3A poate fi inhibata de administrarea concomitenta de claritromicina.
Administrarea concomitenta a claritromicinei cu sildenafil, tadalafil sau verdenafil poate determina o usoara crestere a expunerii la inhibitorul de fosfodiesteraza. Trebuie luata în considerare reducerea dozelor de sildenafil, tadalafil si vardenafil atunci când acestea sunt administrate concomitent cu claritromicina.
Teofilina, carbamazepina
Rezultatele studiilor clinice arata o crestere mica, dar semnificativa statistic (p≤0,05) a concentratiei plasmatice a teofilinei sau a carbamazepinei atunci când oricare dintre aceste medicamente se utilizeaza concomitent cu claritromicina. Trebuie luata în considerare reducerea dozei acestor medicamente.
Tolterodina
Metabolismul tolterodinei se face în prima faza prin izoforma 2D6 al citocromului P450 (CYP2D6). Totusi, în subgrupul populational fara CYP2D6, calea identificata de metabolizare este prin intermediul izoenzimei CYP3A. La acest subgrup populational, inhibarea CYP3A determina concentratii plasmatice semnificativ crescute ale tolterodinei. În prezenta inhibitorilor de CYP3A poate fi necesara o reducere a dozei de tolterodina, ca de exemplu în cazul utilizarii claritromicinei la populatia cu metabolism scazut prin CYP2D6.
Triazolobenzodiazepine (de exemplu alprazolam, midazolam, triazolam)
Atunci când midazolam se administreaza concomitent cu claritromicina comprimate (500 mg de doua ori pe zi), ASC a midazolamului creste de 2,7 ori dupa administrarea intravenoasa a midazolamului.
Administrarea pe cale bucofaringiana a midazolamului, care poate sunta metabolizarea presistemica a medicamentului, poate avea ca si rezultat probabil o interactiune similara cu cea observata dupa administrarea intravenoasa de midazolam comparativ cu administrarea orala.
În cazul în care midazolam intravenos se administreaza concomitent cu claritromicina, pacientii trebuie monitorizati atent pentru ajustarea dozei.
De asemenea, aceleasi precautii sunt necesare si pentru alte benzodiazepine care sunt metabolizate de CYP3A, inclusiv triazolam si alprazolam. Este putin probabila o interactiune între benzodiazepinele care nu sunt metabolizate de CYP3A (temazepam, nitrazepam, lorazepam) si claritromicina.
Dupa punerea pe piata, s-au raportat interactiuni medicamentoase si reactii adverse ale sistemului nervos central (SNC) (de exemplu somnolenta si confuzie) în cazul administrarii concomitente a claritromicinei cu
triazolam. Se recomanda monitorizarea pacientilor în ceea ce priveste cresterea efectelor farmacologice asupra SNC.Alte interactiuni medicamentoase Colchicina
Colchicina este substrat atât pentru izoenzima CYP3A cât si pentru transportorul de eflux, glicoproteina-P (gpP). Se stie ca CYP3A si gpP sunt inhibate de claritromicina si de alte macrolide. Atunci când se administreaza concomitent claritromicina si colchicina, inhibarea gpP si/CYP3A de catre claritromicina poate duce la cresterea expunerii la colchicina. Utilizarea concomitenta de claritromicina si colchicina este contraindicata.
Digoxina
Digoxina este substrat pentru transportorul de eflux, glicoproteina-P (gpP). Se stie, claritromicina inhiba gpP. Atunci când claritromicina si digoxina sunt administrate concomitent, inhibarea gpP de catre claritromicina duce la cresterea expunerii la digoxina. În studii de dupa punerea pe piata, s-au raportat cresteri ale concentratiilor plasmatice ale digoxinei la pacientii care au primit concomitent claritromicina si digoxina. Unii pacienti au avut semne clinice specifice toxicitatii digoxinei, inclusiv aritmie cu potential letal. La pacientii care primesc concomitent digoxina si claritromicina trebuie monitorizate atent concentratiile plasmatice ale digoxinei.
Zidovudina
La pacientii adulti infectati cu HIV, administrarea concomitenta de claritromicina si zidovudina poate determina concentratii scazute de zidovudina la starea de echilibru. Întrucât claritromicina pare sa interfereze cu absorbtia zidovudinei, forma orala, administrata concomitent, acest lucru poate fi evitat alternând dozele de claritromicina si zidovudina la intervale de 4 ore. Se pare ca aceasta interactiune nu se întâlneste la copiii infectati cu HIV daca utilizeaza claritromicina suspensie orala concomitent cu zidovudina sau dideoxinozina. Este putin probabila aceasta interactiune atunci când claritromicina se administreaza prin perfuzie intravenoasa.
Fenitoina si valproat
S-au raportat cazuri spontane sau publicate privind interactiunea între inhibitorii CYP3A, inclusiv între claritromicina si medicamente care nu se considera ca sunt metabolizate de CYP3A (de exemplu fenitoina si valproat). Se recomanda determinari ale concentratiilor serice ale acestor medicamente atunci când sunt administrate concomitent cu claritromicina. Au fost raportate cresteri ale concentratiilor serice ale acestor medicamente.
Interactiuni medicamentoase bidirectionale
Atazanavir
Atât claritromicina cât si atazanavirul sunt substraturi si inhibitori ai CYP3A, existând dovada interactiunii medicamentoase bidirectionale. Administrarea concomitenta a claritromicinei (500 mg de doua ori pe zi) cu atazanavir (400 mg o data pe zi) a dus la cresterea de 2 ori a expunerii la claritromicina si o scadere cu 70% a expunerii la 14-OH-claritromicina, cu o crestere cu 28% a ASC a atazanavirului. La pacientii cu functie renala normala, nu este necesara scaderea dozei, luând în considerare fereastra terapeutica mare a claritromicinei.
La pacientii cu afectare moderata a functiei renale (clearance-ul plasmatic al creatininei între 30 si 60 ml/min), doza claritromicinei trebuie scazuta cu 50%.
La pacientii cu clearance-ul creatininei <30 ml/min, doza claritromicinei trebuie scazuta cu 75%. Nu trebuie sa se administreze doze mai mari de 1000 mg pe zi de claritromicina concomitent cu inhibitorii de proteaza.Blocante ale canalelor de calciu
Se recomanda precautie în ceea ce priveste administrarea concomitenta de claritromicina si blocante ale canalelor de calciu metabolizate de catre CYP3A4 (de exemplu, verapamil, amlodipina, diltiazem) datorita riscului de hipotensiune arteriala. Concentratiile plasmatice de claritromicina precum si cele ale blocantelor canalelor de calciu pot creste datorita interactiunii. La pacientii tratati concomitent cu claritromicina si verapamil s-au observat hipotensiune arteriala, bradiaritmie si acidoza lactica.
Itraconazol
Atât claritromicina cât si itraconazolul sunt substraturi si inhibitori ai CYP3A, determinând interactiuni medicamentoase bidirectionale. Claritromicina poate creste concentratiile plasmatice ale itraconazolul
