Indicații
Tratamentul simptomatic al diareei acute şi acutizări ale diareei cronice la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani.
Dozaj
Diaree acută
Adulţi
:
Doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 capsule Clorhidrat de Loperamidă ), urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă Clorhidrat de Loperamidă) după fiecare scaun diareic. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg clorhidrat de loperamidă (8 capsule Clorhidrat de Loperamidă Vim Spectrum).
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani
:
Doza iniţială recomandată este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă Clorhidrat de Loperamidă Vim Spectrum), urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 capsulă Clorhidrat de Loperamidă ) după fiecare scaun diareic. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 6 mg clorhidrat de loperamidă (3 capsule Clorhidrat de Loperamidă)/20 kgcorp, dar nu mai mult de 6 capsule.
Pacienţi vârstnici
: Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Copii cu vârsta sub 12 ani : La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.
Pacienţi cu insuficienţă renală
: Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică : Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic .
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral şi se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
Contraindicații
Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienţi. Copii cu vârsta sub 12 ani (datorită formei farmaceutice şi concentraţiei).
Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:
l pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
la pacienţii cu rectocolită ulceroasă acută;
la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând Salmonella, Shigella şi Campylobacter,
la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
În general, loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului, datorită posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic. Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau ileus.
Atenționări
Tratamentul diareii cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat).
Tratamentul cu loperamidă poate fi însoţit, dacă este necesar, de rehidratare. Necesarul de lichide, precum şi calea de administrare (orală, intravenoasă) trebuie stabilite în funcţie de gravitatea diareii, vârsta şi starea clinică a pacientului.
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nici o ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie întreruptă administrarea loperamidei şi se va reevalua schema de tratament.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la apariţia primelor semne de distensie abdominală. La pacienţii cu SIDA cărora li se administrează clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri izolate de colită de etiologie infecţioasă şi megacolon toxic, determinat de bacterii şi virusuri.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, loperamida trebuie administrată cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj. Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie strict monitorizaţi pentru a observa apariţia semnelor de toxicitate la nivelul SNC.
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale. Clorhidrat de Loperamidă conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Interacțiuni
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau asemănătoare.
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă a loperamidei (în doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Nu se cunoaşte importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P în cazul în care loperamida este administrată în doza recomandată (2 mg, până 16 mg doza zilnică maximă).
Sarcina
Deşi studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice şi teratogene, iar la om, loperamida se excretă în laptele matern în cantităţi foarte mici, administrarea medicamentului în timpul sarcinii, în special în cursul primului trimestru şi în timpul alăptării se va face numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.
Condus auto
Loperamida poate provoaca uneori oboseală, somnolenţă sau ameţeli, la stabilirea sindromului diareic. Prin urmare, se recomandă prudenţă atunci când conduceţi vehicule sau manipulaţi utilaje..
Reacții adverse
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: erupţie cutanată tranzitorie, urticarie şi prurit.
În timpul administrării clorhidratului de loperamidă au fost raportate cazuri izolate de edem angioneurotic şi erupţii buloase, incluzând sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf şi necroliză epidermică toxică.
În timpul administrării clorhidratului de loperamidă au fost raportate cazuri izolate de reacţii alergice şi, în unele cazuri, reacţii severe de hipersensibilizare, incluzând şoc anafilactic şi reacţii anafilactoide.
Foarte rare: dureri abdominale, ileus, distensie abdominală, greaţă, constipaţie, vărsături, megacolon inclusiv megacolon toxic (vezi pct. 4.4), flatulenţă şi dispepsie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Raportări izolate de retenţie urinară.
Foarte rare: somnolenţă.
Foarte rare: ameţeli.
Prezentare: 10 capsule
DEȚINĂTORUL DE LICENȚĂ
SLAVIA PHARM S.R.L. - ROMANIA
Prospect integral: https://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_12293_27.08.19.pdf
