1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
TEOTARD 350 mg capsule cu eliberare prelungita
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Teotard 350 mg
O capsula cu eliberare prelungita contine teofilina 350 mg.
Excipient cu efect cunoscut: galben de chinolina (E104).
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Capsule cu eliberare prelungita.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Astm bronsic la copii si adulti, bronhopneumopatie cronica obstructiva, emfizem pulmonar, hipertensiune
pulmonara asociata cordului pulmonar cronic, tulburari respiratorii în timpul somnului cu origine neurologica centrala.
4.2 Doze si mod de administrare
Doze
Doza administrata trebuie ajustata în conformitate cu vârsta pacientului si cerintele individuale si, de
aceea, acest lucru trebuie facut de catre medicul curant. Doza trebuie determinata în functie de greutatea ideala a pacientului, deoarece teofilina nu este distribuita în tesutul adipos.
Doza uzuala recomandata pentru adulti si adolescenti cu greutate peste 40 kg este de 350 mg teofilina de
câte 2 ori pe zi.
Copii
Doza uzuala recomandata pentru copii peste 6 ani, cu greutate peste 20 kg, adolescenti si adulti cu deficit
ponderal este de 200 mg teofilina administrata de câte 2 ori pe zi.
Teotard nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 6 ani. Pentru aceasta categorie de vârsta sunt disponibile
alte forme farmaceutice adecvate.
Pacientii cu crize nocturne de astm bronsic sau cu tulburari respiratorii în timpul somnului pot fi tratati cu
o doza unica de Teotard, administrata seara, înainte de culcare. De obicei, doza de 500-700 mg Teotard este suficienta. La adolescenti si fumatori se pot administra doze zilnice inegale, de exemplu doza mai mare este administrata seara si doza mai mica dimineata.
Efectul terapeutic si tolerabiliatea teofilinei sunt evaluate în a treia zi a tratamentului. Daca efectul
terapeutic este bun, tretamentul este continuat cu aceeasi doza. Daca efectul terapeutic nu este bun, doza este crescuta. Daca se constata aparitia reactiilor adverse, doza trebuie redusa.
Doza de teofilina este determinata în functie de evolutia clinica a pacientului, concentratia plasmatica a
teofilinei si aparitia reactiilor adverse.
Concentratia plasmatica de teofilina la care se manifesta efectul terapeutic este determinata în laborator.
La pacientii care primesc Teotard de 2 ori pe zi, valoarea exacta a concentratiei plasmatice de teofilina
poate fi determinata la 4 ore dupa administrarea dozei de dimineata; la cei care primesc o singura doza zilnica de Teotard, valoarea exacta a concentratiei plasmatice de teofilina poate fi determinata dupa 12 ore de la administrarea dozei de seara.
Mod de administrare
Pacientii trebuie sa administreze medicamentul dupa masa, cu mult lichid. Capsulele nu trebuie
mestecate, ci înghitite întregi. Se recomanda ca prima doza de Teotard sa fie luata seara, înainte de culcare.
4.3 Contraindicatii
Ä‚· Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1 si la
produse ce contin xantine (de exemplu cafeina, teobromina, pentoxifilina),
Ä‚· Infarct miocardic recent,
- Ttulburari acute ale ritmului cardiac (tahiaritmii acute).
Ä‚· Copii cu vârsta sub 6 luni
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Pacientii trebuie atentionati ca nu este recomandat ca în timpul tratamentului cu Teotard sa consume
bauturi si alimente ce contin metilxantine (de exemplu cafea, ceai, cacao, ciocolata, cola si alte bauturi
similare).
Teotard trebuie administrat cu deosebita atentie si doar daca este neaparat necesar la pacientii cu angina
pectorala instabila, boli cardiace în care se pot produce tahiaritmii, tensiune arteriala foarte crescuta, cardiomiopatie hipertrofica obstructiva, epilepsie, disfunctie hepatica sau renala, porfirie, la pacientii cu ulcer gastroduodenal sau cu antecedente patologice de ulcer gastroduodenal si la cei peste 60 ani.
La pacientii cu insuficienta cardiaca, insuficienta hepatica (mai ales ciroza), concentratie plasmatica
redusa de oxigen (hipoxemie), hipertermie persistenta, pneumonie, infectii virale (mai ales gripa), disfunctii tiroidiene (mai ales hipertiroidie) si la cei care utilizeaza anumite medicamente (vezi pct. 4.5
,,Interactiuni cu alte produse medicamentoase, alte interactiuni”) doza de teofilina trebuie redusa.
Utilizarea teofilinei trebuie evitata în ultimul trimestru de sarcina, deoarece teofilina poate scade contractilitatea uterului.
Daca unui pacient i se schimba produsul de teofilina administrat cu un altul, trebuie monitorizata cu
atentie modificarea efectelor clinice si aparitia reactiilor adverse, si, daca este necesar, trebuie ajustata doza administrata.
În cazul în care doza recomandata prezinta efect clinic insuficient si în cazul reactiilor adverse, se
recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice ale teofilinei.
Afectiune acuta febrila: febra scade eliminarea teofilinei. Pentru evitarea efectelor toxice, poate fi
necesara scaderea dozei administrate.
Copii si adolescenti
Teotard nu trebuie administrat la copiii sub 6 ani sau cu greutate sub 20 kg.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Pacientii trebuie sfatuiti sa nu consume etanol în timpul tratamentului cu Teotard si nici bauturi si
alimente ce contin metilxantine (de exemplu cafea, ceai, cacao, ciocolata, cola si alte bauturi similare, bauturi tonice) sau sa utilizeze medicamente din aceeasi categorie cu teofilina (cafeina, teobromina, pentoxifilina), deoarece aceste substante pot potenta efectul stimulator al teofilinei asupra sistemului nervos central.
Efectul teofilinei poate fi potentat de administrarea concomitenta de alopurinol, cimetidina, disulfiram,
fenilbutazona, fluvoxamina, fluoroquinolone, furosemid, imipenem, interferon-α, izoniazida, blocante ale canalelor de calciu, lincomicina, macrolide, mexiletina, paracetamol, pentoxifilina, contraceptive orale, probenecid, propafenona, propranolol (interactiune farmacocinetica ce scade clearance-ul prin metabolizare al teofilinei cu 30-50%), ranitidina, tacrin, tiabendazol, ticlopidina, viloxazina sau vaccin gripal. La pacientii care sunt tratati cu teofilina, concomitent cu unul sau mai multe dintre aceste medicamente, trebuie monitorizata concentratia plasmatica a teofilinei si, daca este necesar, trebuie redusa doza administrata.
Daca este administrata concomitent cu ciprofloxacina, doza de teofilina trebuie redusa cu cel putin 60% si
cu 30% daca este administrata concomitent cu enoxacina.
Efectul teofilinei poate fi diminuat daca este administrata concomitent cu antiepileptice (de exemplu
fenitoina, carbamazepina, primidona), barbiturice (mai ales fenobarbital si pentobarbital), isoproterenol, hidroxid de magneziu, morizicina, rifampicina, ritonavir sau sulfinpirazona. În plus, efectul teofilinei poate fi scazut la fumatori. La pacientii care sunt tratati cu teofilina, concomitent cu unul sau mai multe din medicamentele de mai sus, trebuie monitorizata concentratia plasmatica a teofilinei si, daca este necesar, trebuie crescuta doza administrata.
Teofilina poate potenta efectul β-agonistilor, diureticelor si rezerpinei.
Teofilina poate diminua efectul adenozinei, carbonatului de litiu si β-antagonistilor (efectul celor din
urma asupra cordului poate fi diminuat ca un rezultat al stimularii receptrilor β-adrenergici datorita inhibarii fosfodiesterazei).
Tratamentul concomitent cu teofilina si β-antagonisti trebuie evitat, deoarece acestia pot contracara
efectul teofilinei (β-antagonistii, mai ales cei neselectivi, pot creste rezistenta bronsica, sau creste tonusul musculaturii netede a bronhiilor – interactiune farmacodinamica).
La pacientii tratati cu teofilina, anestezia cu halotan poate produce tulburari de ritm cardiac severe.
Teofilina poate modifica rezultatele unor teste de laborator: poate creste cantitatea de acizi grasi si
concentratia de catecolamine din urina. În timpul tratamentului cu teofilina, poate sa apara hipopotasemie, mai ales în cazul tratamentului concomitent cu α-agonisti, diuretice tiazidice, furosemid, glucocorticooizi
si în conditii de hipoxemie; de aceea, este recomandata determinarea ocazionala a concentratiei plasmatice a potasiului.
4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea
Sarcina
Teofilina traverseaza placenta si este excretata în laptele matern. La gravide, teofilina trebuie administrata
doar daca beneficiul terapeutic matern depaseste riscul potential fetal. La acest grup de pacienti, trebuie monitorizata mai des concentratia plasmatica a teofilinei si trebuie ajustata doza administrata, daca este necesar. Administrarea teofilinei în ultimul trimestru de sarcina trebuie evitata, deoarece aceasta poate reduce contractilitatea uterina.
Alaptarea
Mamele care alapteaza trebuie sa îsi observe cu atentie copiii. Daca acestia devin sensibili, iritabili sau nu
pot dormi, trebuie sa se adreseze medicului.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Despre acest medicament se stie ca nu afecteaza în mod semnificativ capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
4.8 Reactii adverse
La începutul tratamentului pot sa apara reactii adverse tranzitorii si de intensitate moderata precum:
cefalee, agitatie, iritabilitate, vertij, insomnie, palpitatii, dureri abdominale, greata, varsaturi, diaree si
reactii alergice.
Când concentratia plasmatica de teofilina depaseste valoarea terapeutica (la pacientii cu hipersensibilitate
chiar mai devreme), pot sa apara urmatoarele reactii adverse: tulburari ale somnului, diureza crescuta,
varsaturi recurente, tremor, hipertermie, delir, tulburari de ritm cardiac (tahiaritmii), hipotensiune arteriala
instalata brusc si convulsii.
Hipopotasemia si/sau hipercalcemia, hipreglicemia si hiperuricemia pot sa apara în timpul tratamentului
cu teofilina.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru
permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, asa cum este mentionat în Anexa V*.
4.9 Supradozaj
Supradozajul apare când concentratia plasmatica de teofilina depaseste 110 μmol/l.
Aparitia reactiilor adverse denota, de obicei, producerea unui supradozaj moderat. Daca acestea apar,
trebuie determinata imediat concentratia plasmatica a teofilinei si trebuie redusa în mod adecvat doza de Teotard.
Simptome
În cazurile severe de supradozaj cronic, semnele clinice sunt mai pronuntate si includ, de obicei, tremor,
greata, varsaturi, diaree si delir si, în cazuri foarte grave, tulburari de ritm cardiac (tahiaritmii), hipotensiune arteriala instalata brusc si convulsii. Tahiaritmiile si spasmele pot sa apara frecvent si fara
semnele tipice ale supradozajului moderat (de exemplu greata si varsaturi). De obicei, este suficient sa se reduca doza sau sa se întrerupa o perioada de timp administrarea Teotard.
Ingestia unui numar mare de capsule poate avea ca rezultat hipotensiune arteriala, agitatie, tremor, delir,
convulsii si tulburari de ritm cardiac grave.
Tratament
Tratamentul intoxicatiei: lavaj gastric si administrare de carbune activat. Pacientul trebuie monitorizat,
mai ales tensiunea arteriala, ritmul cardiac, respiratia si concentratiile plasmatice ale potasiului si teofilinei.
Tratamentul este simptomatic.
Tratamentul convulsiilor se face cu diazepam în doze de 0,1-0,3 mg/kg, administrat intravenos. Doza
totala administrata nu trebuie sa depaseasca 10 mg. Trebuie mentinuta permeabilitatea cailor respiratorii si se efectueaza oxigenoterapie.
Coma ce poate surveni în urma convulsiilor se trateaza cu oxigenoterapie si, daca este necesar, intubatie
oro-traheala.
Tulburarile grave de ritm cardiac sunt tratate cu propranolol administrat intravenos, în doza de 1 mg (0,02
mg/kg la copii). Daca este necesar, doza poate fi administrata din nou la intervale de 5-10 minute, pâna când este restabilit ritmul cardiac normal sau este atinsa doza maxima de 0,1 mg/kg.
Pacientii cu astm bronsic trebuie tratati cu verapamil în loc de propranolol.
Cazurile foarte grave de supradozaj (si intoxicatie) cu concentratii plasmatice ale teofilinei foarte mari, ce
nu pot fi controlate prin masurile terapeutice descrise mai sus, pot fi abordate urgent si eficace prin
hemoperfuzie sau hemodializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale cailor respiratorii,
sistemice, derivati xantinici, codul ATC: R03D A04
Teofilina are efect relaxant muscular si antiinflamator si poseda activitate hemodinamica si
extrapulmonara.
Efecte relaxante musculare: relaxarea musculaturii netede a bronhiilor, a arterelor coronare, a vaselor
sanguine musculare si renale, a tractului urinar, a sfincterului cardio-esofagian si a tractului biliar.
Efecte antiinflamatorii: atenuarea reactiilor alergice întârziate la alergenii specifici inhalati, inhibarea
proliferarii limfocitelor T, inhibarea secretiei de cytokine (de exemplu IL2, TNF), inhibarea activitatii eozinofilelor, macrofagelor si a mastocitelor. Aceste efecte duc la reducerea inflamatiei mucoasei bronsice.
Efecte hemodinamice: efect inotrop si cronotrop pozitiv, cresterea fractiei de ejectie a ventriculului drept,
cresterea debitului cardiac, reducerea rezistentei vaselor pulmonare si scaderea hipertensiunii pulmonare.
Efecte extrapulmonare: stimularea centrului respirator, cresterea fortei de contractie a diafragmului si a
muschilor respiratori, potentarea efectului inotrop al aminelor simpatomimetice, cresterea secretiei suprarenaliene de catecolamine.
Teofilina amplifica transportul mucociliar, prin stimularea secretiei de mucus si surfactant pulmonar si
are efect stimulator asupra miscarilor cililor epiteliali.
Mecanismul de actiune al teofilinei nu este înca pe deplin înteles. Efectele teofilinei sunt atribuite
inhibitiei fosfodiesterazei si cresterii consecutive a concentratiei de AMPc, afectarii distributiei intracelulare a ionilor de calciu, efectului de antagonizare a prostaglandinelor sau inhibitiei receptorilor adenozinei.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Producerea Teotard se realizeaza printr-un proces tehnologic special. Capsulele contin pelete mici din
care teofilina este eliberata lent. De aceea, administrarea produsului nu este asociata cu cresteri sau scaderi importante ale concentratiei.
Absorbtie
Teofilina este complet absorbita din tractul gastrointestinal. Valoarea cea mai mare a concentratiei
plasmatice de teofilina este atinsa la aproximativ 7 ore de la administrare si valoarea terapeutica a concentratiei plasmatice la starea de echilibru apare la 2-3 zile de administrare regulata.
Concentratiile plasmatice eficiente sunt de 5 – 12 µg/ml (concentratie maxima: 20 µg/ml).
Distributie
În organism, este distribuita în toate organele si compartimentele lichidiene.
Metabolizare si eliminare
Este metabolizata hepatic. Unul dintre metabolitii sai (3-metilxantina) poseda efect bronhodilatator.
Teofilina si metabolitii sai sunt eliminati pe cale renala.
Teofilina traverseaza placenta si este excretata în laptele matern.
Teofilina poate fi eliminata din circulatia sanguina prin hemoperfuzie sau hemodializa.
Timpul de înjumatatire al teofilinei la adulti si nefumatori este de 7-9 ore. Acesta este redus la fumatori si
copii si prelungit la pacientii cu afectare hepatica si insuficienta cardiaca.
5.3 Date preclinice de siguranta
DL50 adminstrata oral a teofilinei este de 252 mg/kg la soareci si 244 mg/kg la sobolani. Dupa
administrarea unei doze de teofilina de 30 de ori mai mare decât cea utilizata la om la femele de soarece gestante, a putut fi observata la pui aparitia palatoschizisului, a micrognatiei si a malformatiilor degetelor, precum si scaderea numarului de nou nascuti vii. La sobolani nu sau observat efecte teratogene.
Într-un studiu de toxicitate subcronica la sobolani si soareci, desfasurat timp de 13 saptamâni, teofilina nu
a produs modificari ale mortalitatii si nu a cauzat scaderea greutatii; totusi, a produs, periarterita arterelor si arteriolelor mezenterice si pancreatice. La soareci a fost observata scaderea semnificativa a greutatii testiculelor.
Administrarea pe termen îndelungat a dozelor mari de teofilina a avut efect nefavorabil asupra capacitatii
de reproducere la rozatoare. Totusi, nu se poate afirma cu certitudine ca aceste rezultate obtinute pot fi relevante în ceea ce priveste utilizarea teofilinei la om.
În studiile de mutagenitate, teofilina a crescut în mod semnificativ inductia cromatidelor surori si a rupturilor cromozomiale la culturile de celule la concentratii de teofilina similare celor atinse în cazul utilizarii la om. În absenta fractiunii enzimatice microzomiale S9, teofilina a avut un efect mutagen foarte redus asupra celulelor bacteriene si ale mamiferelor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Continutul capsulei – pelete: povidona (E1201), dioxid de siliciu coloidal anhidru, trietilcitrat, copolimer
metacrilat de amoniu tip A, copolimer metacrilat de amoniu tip B, talc (E1201).
Învelisul capsulei:
Cap: gelatina, dioxid de titan (E 171), indigotina (E 132), galben de chinolina (E 104)
Corp: gelatina, indigotina (E 132), galben de chinolina (E 104)
6.2 Incompatibilitati
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Teotard 200 mg
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungita.
Teotard 350 mg
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungita.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementarile
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Teotard 200 mg
5129/2005/01
Teotard 350 mg
5130/2005/01
9. DATA AUTORIZÄ‚RII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizari:
Data ultimei reînnoiri a autorizatiei: Februarie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2016
